Amintiri de ...micii!!!

Cand vreau sa -mi aduc aminte de ceva pasnic...de ceva pur... nu ezit sa-mi arunc ochii pe fereastra...unde totul e alb...atat de alb....si in orice directie s-ar duce ochii mei ...ramane aceiasi priveliste de basm si aceiasi bucurie pe care o aveam in suflet an de an, atunci cand eram doar un copil.

Mi-e dor sa fiu, din nou, acel copil care nu stia ce-i greu ...nu stia ce-i rau ...nu cunoastea ura,minciuna ...si nimic ce putea sa-l faca rau... Mi-e dor de acel copil care astepta cu nerabdare primi fulgi de nea...prima bataie cu bulgari si prima joaca care ne venea in minte ,atunci cand era zapada ,si anume , aceea de a ne face cazemate si de a incepe batalia cu bulgari intre cele doua tabere( de multe ori fetele contra baietilor)...mi-e dor de acel copil care il astepta pe Mosu'...cu-atata nerabdare..

Mi-e dor de atunci cand nu eram in pas cu moda...de atunci cand ne infofolea mama cu de toate si ...de atunci cand ne aruncam pe zapada si ne uitam la cer....si de atunci cand ni se udau manusile si toate hainele...si intram seara in casa imbujorati...si inghetati ...si nu stiam cum sa ne incalzim mai repede picioarele ...:)).

Sunt amintiri...raman doar amintirile copilariei noastre.