Stratford....o particica rupta parca din Rai!!!
Despre orasul Stratford-Upon-Avon am numai cuvinte de lauda...este un oras atat de interesant si atat de inspirant...Se spune ca Stratford este orasul in care William Shakspeare s-a nascut ,a crescut...este un oras turistic foarte populat!Caldura oamenilor...miile de luminite ale magazinelor pline de cadouri ....lacul plin de barcute care mai de care ...cu inghetata...cu tablouri ...barcuta restaurant...si mai ales farmecul orasului ,pata de culoare ce face remarcat lacul....lebada....de fapt lebedele ...de un alb imaculat .
Cand te apropi de lac ,vin una cate una ...lungind gatul catre tine ...cautand ,parca, fosnetul pungi,sacosi ...cerand ,parca, o bucata de paine asa cum au fost invatate de catre turisti. E imposibil sa treci pe pod sau pe langa pod ..si sa nu vezi un om scotand punguta cu ramasite de paine sau un biscuite sau orice au ei in sacosa care e bun de mancat....:).
Nu puteau lipsi ratele polare care sunt atat de numeroase si atat de galagioase...dar mai ales rautacioase ...nu ezita nici o secunda sa se apropie de tine daca ai ceva de mancare sa le dai si mai ales nu ezita sa manance din mana ta...sunt minunate.
Pe lac poti gasi cu usurinta gaste (ca ale noastre) mari albe si cu pete gri dar si ratele micute parca pictate..parca de plus ...si pescarusi albi ...care zboara deasupra capului urmarind sa vada daca ai ceva de mancare in mana...
Este o lume de vis...atunci cand stai printre ele si admiri lebedele cum se curata la soare....cum se scutura cu aripile lor mari ...iar aterizarea ratelor pe apa parca-ar fi o intrecere intre ele ,care aterizeaza prima....si sa auzi zgomotul pe care-l fac ... sau sa le vezi cum inoata una dupa alta...
Cand seara se lasa si mergem sa le dam de mancare totul pare ca-ntr-un vis....lebedele sunt fermecatoare...se apropie de noi si cer mancare ...iar ratustele grabite se apropie spre noi ...iar fara frica se baga sub lebede si vin si ciugulesc si ele...iar gastele galagiaose te ciupesc de pantaloni facandu-te atent sa nu le uiti nici pe ele....
M-apropi usor de ele ...lasandu-ma in jos usor....le-ating(lebedele)...poate pentru prima oara cand mangai o lebeda.... frumos...si pur...
Uitand-ma la ele ..imi dau seama mereu ca asa ceva nu vezi in fiecare zi....printre ele uiti ,parca, de toate gandurile care-te-apasa...te simti ,parca,intr-o alta lume...simti ca visezi...dar de fapt mai tarziu realizezi ca e real....:)).
Lasa niste poze pt curiosi!!
